Jurnal de călătorie... la Constanţa. Savori urbane (III)

„Aia-i mâncare? Pune mâna şi comandă ceva serios, că n-ai să mănânci doar frunze!” – e îndemnul primit acum câteva zile la Levant House de pe bulevardul Tomis nr.56. Şi, da, chiar unul dintre angajaţii localului era cel care mă muştruluia, cu zâmbetul pe buze. Ne-am mai văzut de câteva ori, mereu zâmbitor, mereu cald, ce să mai... a fost chimie între noi, aşa că am râs şi am schimbat salata cu un polo gorgonzola de mi-a mers la suflet. Pe testate, la fel de „curcubeu pe cerul gurii” a fost şi muşchiul de vită. Şi, recunosc, cu ceva timp în urmă, am atentat şi la o salată cu piept de curcan (era târziu, era FITIC, era aproape 12 noaptea, mai mult de atât nu se putea, că, deh, trebuie să ne mai încapă blugii şi a doua zi).

V-am spus: Constanţa merită să fie redescoperită, cu tot ce are ea, inclusiv cu localurile despre care mă străduiesc, din când în când, să vă povestesc. E un univers pe care trebuie să îl cunoaşteţi, să îl gustaţi, să îl simţiţi. Iar din partea mea – recomandările vor fi doar de unde mâncarea e bună, proaspătă, iar atitudinea celor care servesc este Ok. Iar la Levant House vă sfătuiesc să daţi o fugă. Nu vă aşteptaţi la o mie de feluri de mâncare, dar aşteptaţi-vă să vă simţiţi bine şi să mâncaţi ceva gustos. Oh, da! Şi neapărat, neapărat să fumaţi o narghilea (uite, şi asta e grozav la Levant: aerul oriental) şi să savuraţi un latte 😊

Cu drag. Şi poftă mare!