Jurnal de călătorie... la Constanţa. Savori urbane (II)
Îmi place la Marco Polo. A devenit un loc familiar şi, ori de câte ori vreau să „revăd” Constanţa, merg acolo. V-am spus că vă plimb pe la restaurante, nu? Ei bine, azi vă invit la Crinu Danu (Marco Polo), fiindcă găteşte de te lingi pe degete!
Am descoperit la Marco Polo, pe lângă feluri de mâncare sofisticate, „de import”, o interpretare genială a cremşnitului (ştiţi, prăjitura aia cu aluat foietaj şi cremă de vanilie), crepes cu banane pe care angajaţii localului le prepară în faţa ta, dar şi o supă de găină cu tăiţei absolut genială. Mărturisesc: cel mai des merg la Marco Polo pentru supa asta, pentru că îmi trezeşte amintiri din copilărie. La fel ca şi mărul copt (da, găseşti aşa ceva la Crinu Danu). Aşa că n-am rezistat şi l-am întrebat care e dichisul cu supa asta, iar răspunsul a fost: “E făcută ca la mama acasă!”. Păi… da!, Crinu e moldovean de-al meu, aşa că se explică toată dragostea pe care o pune în bucate. Iar la felul doi, recomand carnea de vită, indiferent că e şniţel sau muşchi la grătar. Ori peşte – file de calcan, musai!
Şi-apoi, dacă tot spuneam că asta e de fapt o plimbare prin Constanţa, vă mai spun că Marco Polo este situate în zona Sala Sporturilor, cu avantajul că are propria parcare (numai bună pentru oameni ca mine, care refuză să plătească taxa de parcare instituită de municipalitate), iar dacă aveţi chef să schimbaţi atmosfera, bulevardul Tomis e ticsit de localuri – peste drum de Marco Polo e o cafenea, puţin mai încolo e un restaurant şic, italienesc… şi tot aşa. S-aveţi poftă!
Cu drag.